Poarta fostului han turcesc

Proiectată inițial ca locuință, construcția în stil eclectic, cu elemente plastic-decorative de origini neoclasiciste de origini franceze, a fost închiriată în perioada 1897–1906 pentru sediul Pârcălăbiei/Prefecturii judeţului Covurlui. În lungul șir de proprietari se remarcă Evstratie Ivan Geshov, care provenea dintr-o familie puternică de bancheri şi negustori bulgari, iar la momenul moștenirii imobilului, era ministru de finanțe al Bulgariei. Putem spune că această clădire emblematică a renăscut după 150 de ani, și-a redobândit strălucirea de altădată și a fost redată comunității, după lucrările ample de restaurare pe care le-am derulat cu fonduri europene.

Evreii s-au preocupat, dintru începutul așezărilor, de viață religioasă. La început, în case de rugăciuni instalate în case de locuit și apoi prin construirea sinagogilor de către diferite categorii de enoriași care le frecventau. Astfel, în 1780 se înființează Sinagoga Mare în curtea căreiea s-a instalat și o mikwe cu baie de aburi. Sinagoga Mare a funcționat și ca prim sediu pentru Comunitatea Evreilor din Galați (epitropia).

După mai multe metamorfoze, actuala statuie din centrul rondoului, gândit ca finiș al plimbărilor galante cu trăsura pe Strada Domnească, impresionează prin regia amplasamentului într-o zonă care și-a conservat bine aerul începutului de secol XX. Aici se celebrează în fiecare an, pe 24 ianuarie, Mica Unire, printre artizanii căreia s-a aflat și domnitorul gălățean Al.I. Cuza. Sursă foto: https://ro.wikipedia.org, https://adevarul.ro

Monument ce strajuiește azi o piațetă spre care converg străzile orașului și de la care pornește Faleza Dunării, cu cele trei nivele ale ei. Mutată din locul inițial, a zăcut decenii la rând ascunsă în depozitele unui muzeu, ca să-și găsească în final (1992) locul și rostul: perspectiva Dobrogei nu e deloc întâmplătoare. I.C. Brătianu, patriarhul politicii românești, privește spre Dobrogea, regiune alipită statului român la 1878. Sursă foto: https://adevarul.ro

Intrată în conştiinţa gălăţenilor ca Farmacia Ţinc (ce figurează în Lista monumentelor istorice la poziţia GL-II-m-B-03045 ), clădirea-sediu al Casei Colecţiilor Galaţi, construită la 1900, s-a impus în peisajul arhitectural al oraşului Galaţi - specific începutului de secol XX - prin elemente stilistice definitorii şi a avut ca destinaţie iniţială o farmacie şi locuinţă. Farmacia a funcţionat la parter, în timp ce la nivelele superioare a fost locuinţa farmacistului şi spaţiul alocat personalului de serviciu. Imobilul a avut destinaţia de farmacie până în anul 1989, când o expertiză tehnică a dispus evacuarea din motive de siguranţă. Restaurarea clădirii are loc între 1994 - 2006, prin finanţarea Ministerului Culturii şi Cultelor şi a Consiliului Judeţului Galaţi. Muzeul găzduiește expoziții de ambient interior și colecții memoriale, dintre care cele mai importante sunt colecțiile „George Maksay” - furnizor al Curții Regale și fotograf de lux al Galațiului, și „Smaranda Brăescu” - prima femeie parașutist cu brevet din România, născută în comuna Buciumeni din actualul județ Galați. Surse text și foto: http://www.migl.ro/; https://ro.wikipedia.org/

Construcție de secol XIX, monumentală și semnificativă pentru ceea ce a însemnat comunitatea greacă din vechiul Galați. Monumentul e parte a unui ansamblu arhitectural, căruia i s-a adăugat recent o Agora. Surse foto: http://basilica.ro/; http://galatituristic.ro/; http://www.edj.ro

Grand Hotel este o construcţie de la începutul secolului al XX-lea, fiind ridicată la iniţiativa marelui proprietar Elie (Ilie) Climi (Climis) şi făcând parte din grupul de 18 hoteluri construite în epocă la Galaţi, odată cu noul impuls al vieţii comerciale în vestitul port de la Dunăre. Grand Hotel este o clădire în stil compozit, cu elemente de decoraţie neoclasice şi baroce. Ca elemente de arhitectură se remarcă două bowindow-uri, dispuse simetric faţă de intrarea principală şi care sunt bogat decorate, încadrate cu ornamente verticale cu motive geometrice şi florale şi puse în valoare la nivelul streaşinei prin frontoane decorative semicirculare. Intrarea principală este accentuată de prezenţa celor două balcoane de onoare, dispuse la nivelul celor două etaje, încadrate cu coloane decorative identice cu cele care încadrează cele două bowindow-uri. Se remarcă, de asemenea, decoraţiile ancadramentelor ferestrelor de la cele două etaje şi ale cornişei. Faţadele nord şi sud prezintă decoraţii realizate după modelele elaborate de arhitecţii locali, care caută să asigure o legătură între faţada principală şi cea secundară, orientată spre strada Logofăt Tăutu. După Al Doilea Război Mondial, clădirea a fost sediu al administraţiei Partidului Comunist, iar după anul 1990 a devenit sediul Primăriei Municipiului Galaţi. Surse text și foto: http://galatituristic.ro; http://www.galatiidealtadata.volte.ro/; https://adevarul.ro

Statuia de la Galaţi a lui Mihai Eminescu este prima de acest fel înălţată în ţară şi a fost executată în marmură de sculptorul Frederic Stork. Dezvelirea statuii a avut loc la 16 octombrie 1911, în Parcul Municipal, care astăzi poartă numele poetului. A fost o sărbătoare intelectuală rar întâlnită, care a adunat români din toate colţurile ţării, prilejuind manifestări omagiale de amploare naţională. Au participat personalităţi de marcă ale culturii româneşti, precum Mihail Sadoveanu, Nicolae Iorga, Dimitrie Anghel, Ion Minulescu, Emil Gârleanu, Jean Bart, Duiliu Zamfirescu, actriţa Maria Filotti. Monumentul lui Mihai Eminescu a fost mutat de-a lungul anilor în mai multe locuri: în faţa Teatrului Dramatic, în Grădina Publică şi adus înapoi în Parcul Eminescu, în anul 1990. Restaurată în mai multe rânduri, statuia lui Eminescu iradiază din albul marmurei poezia cu cadenţe celeste a Luceafărului. Surse text și foto: http://galatituristic.ro/; https://www.facebook.com/bibliotecagalati/

http://www.fanitardini.ro/