Casa Artelor

Biserica Sfântul Gheorghe din Galaţi a fost zidită în anul 1897, fiind sfinţită la 27 mai 1897 de episcopul Partenie Clinceni al Dunării de Jos. Numele bisericii a fost luat după Biserica Sf. Gheorghe, construită în 1664, aproape de Dunăre, în apropierea Bisericii Precista şi care, la momentul respectiv, se ruina treptat. Întrucât oamenii din parohie erau plugari, cărăuşi şi crescători de vite, al doilea hram a fost ales Sf. Patriarh Modest al Ierusalimului (sec. V), ocrotitorul necuvântătoarelor. Cel de-al treilea hram, Sf. Ecaterina, a fost adăugat în 1929. Reprezentative pentru Biserica Sf. Gheorghe, Modest şi Ecaterina din Galaţi sunt turla mare, iconostasul, stilul pictural deosebit, dar şi minunatul Epitaf lucrat în fir. Surse text și foto: http://galatituristic.ro; http://www.edj.ro/

Biserica „Sfântul Dumitru” a fost ctitorită de Vasile Lupu, domn al Moldovei (1634-1653). Nu se ştie exact în ce an a fost construită, dar misionarul catolic Petru Bogdan Bakšic (Deodato), aflat la Galaţi la 22 septembrie 1641 notează că în oraş „se află o biserică mare de zid şi frumoasă, ridicată de domn şi închinată Sfântului Mucenic Dumitru". Zidită cu piatră luată din castrul de la Bărboşi şi cărămidă, biserica a fost închinată Mănăstirii Vatoped de la Muntele Athos, ctitorie a aceluiaşi domnitor, iar construcţia ei poate fi pusă în legătură cu aducerea în ţară a moaştelor Sfintei Paraschiva, pe care domnitorul le-a primit în dar, în 1640, de la Patriarhia Constantinopolului pentru marile ajutoare băneşti pe care acesta le oferise. Surse text și foto: http://galatituristic.ro; http://www.edj.ro/

Mărturie a prezenței în oraș a unei comunități catolice, clădirea catedralei impresionează prin stilul romantic și forma de cruce a arhitecturei ei, precum și printr-o orgă încă funcțională, prima de acest gen în urbea gălățeană. Surse foto: http://galatituristic.ro; https://www.facebook.com/BisericaRomanoCatolicaGalati/

Biserica Mavromol („Stânca Neagră", în greacă) din Galaţi poartă hramul „Adormirea Maicii Domnului", iar construcţia ei a fost începută de domnitorul Gheorghe Duca în timpul celei de-a treia domnii în Moldova (1678-1783) şi terminată în 1702 de fiul său, voievodul Constantin Duca. Acesta a închinat-o schitului Mavromol de la Constantinopol. După ce a fost arsă de turci în 1736, Grigore Duca, fiul lui Constantin Duca, a închinat-o Mitropoliei din Iaşi. Construcţia actuală datează din perioada 1858-1861 şi respectă planul iniţial, deşi stilul original a fost alterat prin introducerea absidelor, a contraforţilor, ferestrelor şi ocniţelor. Surse text și foto: http://galatituristic.ro; http://www.biserici.org/Bogdan Frunză

Amenajată la jumătatea secolului al XX-lea în scop turistic și pentru a ameliora circulația motorizată, Faleza Dunării reprezintă unul dintre cele mai importante obiective turistice din Galați. Cele două trepte – faleza superioară și faleza inferioară – au fost construite în urma consolidării unei forme de relief relativ instabile (un pat de loess alcătuit cu mii de ani în urmă). Se întind pe o lungime de circa 4 kilometri, paralel cursului Dunării, ceea ce transformă faleza din Galați în cea mai lungă faleză din Europa (de pe cursul Dunării). Faleza nu face doar deliciul turiștilor: localnicii care mențin un stil de viață activ vin pe faleză pentru a face jogging, pentru a se antrena în aer liber, pentru a merge cu bicicleta sau pentru a face o tură pe role. De la bac până la Palatul Navigației (cele două capete ale falezei), indiferent de vreme și de aglomerație, faleza este terenul de sport în aer liber al gălățeanului obișnuit. Dar faleza este și inspirație: pentru fotografii amatori și profesioniști, Faleza Dunării oferă unele dintre cele mai interesante și spectaculoase cadre demne de pus pe film din Galați. Surse text și foto: http://galatiturism.ro/faleza-dunarii/; https://www.facebook.com/FalezaDunariiGalati/; Doru Daniel Photography

Situl arheologic daco-roman de la Tirighina-Bărboşi se află în partea de vest a oraşului Galati, în apropierea şoselei spre Tecuci şi Brăila, DN25. Primele cercetări de teren au fost întreprinse la Bărboşi de către Gheorghe Săulescu, iar cercetările arheologice sistematice au fost iniţiate de către Vasile Pârvan în 1912 şi continuate de Gheorghe Ştefan în anii 1935-1936. În aşezare au fost descoperite locuinţe de suprafaţă construite odinioară din stâlpi de lemn, nuiele, pomestuială de chirpic şi bordeie. N. Gostar, Silviu Sanie şi Şeiva Sanie au descoperit în anul 1963 o zonă cultică sesizată arheologic prin prezenţa a şase tamburi din lemn, dispuşi pe două alineamente, cu analogii la sanctuarul descoperit la Zargedava. Cercetările au avut rezultate fructuoase şi în ceea ce priveşte materialul arheologic. În timpul numeroaselor campanii arheologice derulate în acest sit, au fost prelevate mărturii materiale (ceramică, unelte din fier, arme, obiecte de podoabă şi accesorii vestimentare, statuete, fragmente de coloane, etc.), care au îmbogăţit cunoştinţele ştiinţifice despre istoria civilizaţiei umane pe aceste locuri. Sursă text și foto: http://www.migl.ro/expo/temporare/2014/secvente/secvente_sit_tirighina.html

În mai bine de jumătate de secol, comunitatea ortodoxă a Galațiului a fost răsplătită cu o impresionantă Catedrală, cu elemente de stil neoromânesc și cu o originală frescă interioară. Monumentul de azi îl are drept ctitori pe chiar regele Ferdinand I de Hohenzollern-Sigmaringen și regina Maria. Surse foto: http://www.galatituristic.ro; https://www.facebook.com/arhiepiscopia.dunarii.de.jos/

Cea mai veche biserică medievală din Galați, trecută prin multe încercări cauzate de oameni, dar păstrând forma primă în care a răsărit pe pintenul dealului încă din veacul al XVII-lea. Dependentă bisericesc de Mitropolia Proilaviei, edificiul surprinde prin dubla utilitate (eclesiastică și militară) și prin modul ingenios în care cărămida și piatra, provenite din castrul roman de la Barboși, îngemănează într-o sinteză de istorie glorioasă și spiritualitate creștină. Surse foto: http://galatiturism.ro/; https://ro.wikipedia.org/ Sursă video: https://www.youtube.com/Romania Tour

Locuință boierească, devenită ulterior muzeu, în 1993, tocmai pentru că a aparținut familiei Cuza și pentru că în ea a locuit pârcălabul de Galați, viitorul Domn al Micii Uniri din 1859.